PHYOX Clinical Trial Engagement Website | Dicerna Pharmaceuticals

Despre hiperoxaluria primară

Ce este hiperoxaluria primară?

Ce este hiperoxaluria primară?

Hiperoxaluria primară (HP) este o familie de tulburări genetice extrem de rare care cauzează supraproducția de oxalat la nivelul ficatului, ceea ce poate avea ca rezultat afectarea rinichilor, care poate pune viața în pericol.

Când se acumulează prea mult oxalat în rinichi, acesta se leagă de calciu pentru a forma cristale de oxalat de calciu (CaOx). Aceste cristale de CaOx se adună pentru a forma pietre la nivelul rinichilor și al tractului urinar și, de asemenea, se distribuie prin țesutul renal, cauzând nefrocalcinoză. Pe măsură ce HP avansează, afectarea progresivă a rinichilor poate duce la boală renală în stadiu terminal, necesitând dializă regulată și un transplant dublu de rinichi și ficat.

Există trei subtipuri definite genetic de HP, fiecare rezultând dintr-o mutație a uneia din trei gene diferite.

Subtip Genă cu mutație Enzimă deficientă
HP1 AGXT alanin-glioxilat aminotransferază (AGT)
HP2 GRHPR glioxilat reductază/hidroxipiruvat reductază (GR/HPR)
HP3 HOGA1 4-hidroxi-2-oxoglutarat aldolază (HOGA)
HP idiopatică (HPI) sau HP fără mutații detectate (FMD) Necunoscută Necunoscută

Semne și simptome

Semnele de avertizare ale hiperoxaluriei primare pot include unul sau mai multe dintre simptomele enumerate mai jos:
  • {{ ailment.descr }}
Când rinichii încep să se deterioreze, oxalatul de calciu se poate depune în țesuturile din întregul organism, provocând o afecțiune cunoscută sub numele de oxaloză sistemică. Semnele oxalozei sistemice includ următoarele:
  • {{ ailment.descr }}
  • {{ ailment.descr }}

Semne și simptome

Semnele de avertizare ale hiperoxaluriei primare pot include unul sau mai multe dintre simptomele enumerate mai jos:

  • Antecedente familiale de pietre la rinichi sau vezica urinară
  • O singură piatră renală pediatrică
  • Pietre la rinichi recurente la adulți
  • Boală renală cronică (BRC) cu etiologie necunoscută
  • Nefrocalcinoză
  • Oxaloză sistemică
  • Absența dezvoltării, BRST, anomalii severe ale retinei sau pierderea vederii la sugari
  • Boală renală în stadiu terminal (BRST)

Când rinichii încep să se deterioreze, oxalatul de calciu se poate depune în țesuturile din întregul organism, provocând o afecțiune cunoscută sub numele de oxaloză sistemică. Semnele oxalozei sistemice includ următoarele:

  • Creștere osoasă împiedicată
  • Fracturi recurente la un nivel scăzut de traume
  • Deformări osoase cu osteodistrofie
  • Anemie
  • Dureri osoase severe
  • Noduli și ulcerații la nivelul pielii
  • Cardiomiopatie
  • Tulburări de conducere cardiacă și bloc cardiac
  • Retinopatie și afectarea vederii

Progresia HP

Notă: HP poate avea niveluri diferite de severitate în funcție de tip

Prevalență

HP este o boală extrem de rară, care este semnificativ subdiagnosticată. Prevalența estimată pe baza studiilor clinice este mai mică de 3 persoane pe milion, în timp ce prevalența preconizată pe baza studiilor genetice este de aproximativ 26 de persoane pe milion. Acest decalaj sugerează că majoritatea persoanelor care trăiesc cu mutațiile genetice subiacente care cauzează HP rămân nediagnosticate.

Distribuția între cele trei tipuri cunoscute de HP (HP1, HP2 și HP3) diferă, de asemenea, între studiile clinice și studiile genetice. Aceste date sugerează că HP2 și HP3 sunt deosebit de subdiagnosticate:

Raportul pe baza studiilor clinice

  Raportul pe baza studiilor genetice

Nevoie medicală nesatisfăcută

Cercetătorii estimează că peste 80% dintre pacienți rămân nediagnosticați. Pacienții cu HP sever pot necesita dializă regulată și un transplant dublu de rinichi și ficat. Transplanturile sunt proceduri chirurgicale majore; după transplant, pacienții trebuie să ia medicamente imunosupresoare pentru restul vieții. Există în prezent o terapie aprobată disponibilă, care este limitată la tratamentul pacienților cu HP1.

Referințe:

Allard L, et al. Pediatr Nephrol. 2015;30(10):1807-1813.
Beck BB, et al. Eur J Hum Genet. 2013;21(2):162-172. Monico CG, et al. Clin J Am Soc Nephrol. 2011;6(9):2289-2295.
Bhasin B, et al. World J Nephrol. 2015;4(2):235-244.
Birtel J, et al. Am J Ophthalmol. 2019;206:184-191.
Cochat P, Rumsby G. N Engl J Med. 2013;369(7):649-658.
Danpure CJ, Rumsby G.Expert Rev Mol Med. 2004;6(1):1-16.
Dindo M, et al. Urolithiasis. 2019;47(1):67-78.
Edvardsson VO, et al. Pediatr Nephrol. 2013;28(10):1923-1942.
Garrelfs SF, et al. Kidney Int. 2019;96(6): 1389-1399.
Harambat J, et al. Kidney Int. 2010;77(5):443-449.
Hopp K, et al. J Am Soc Nephrol. 2015;26(10):2559-2570.
Johnson SA, et al. Pediatr Nephrol. 2002;17(8):597-601.

Lai C, et al. Mol Ther. 2018;26(8):1983-1995.
Mandrile G, et al. Kidney Int. 2014;86(6):1197-1204.
Neuberger JM, et al. Transplantation. 2017;101(4S)(supl. 2):S1‐S56.
OXLUMO [package insert]. Cambridge, MA: Alnylam Pharmaceuticals Inc; 2020.
Salido E, et al. Biochim Biophys Acta. 2012;1822(9):1453-146.
Sas DJ, et al. Urolithiasis. 2019;47(1):79-89.
Soliman NA, et al. Nephrol Ther. 2017;13(3):176-182. Frishberg Y, et al. Am J Nephrol. 2005;25(3):269-275.
Populația conform Biroului de Recensământ al SUA la data: 20 februarie 2020. United States Census Bureau website, 2020.van Woerden CS, et al. Nephrol Dial Transplant. 2003;18(2):273-279.
Williams EL, et al. Nephrol Dial Transplant. 2012;27(8):3191-3195

Select your language: